Gablonturi vs (H)aur

Gablonturi vs (H)aur

5 femei, patru pareri...

Mai este la moda bijuteria din aur sau gablonturile au castigat detasat? Ce discutie aprinsa s-a iscat intr-o cafenea zilele trecute pe marginea acestui subiect. Iesita cu fetele la o sueta, am ajuns sa dezbatem intens, printre altele, acest subiect. 

O discutie de doi lei ar spune unii, o chestie de principii am constatat eu. Totul a pornit de la remarca uneia dintre noi, la adresa alteia (ce e drept in gluma) in legatura cu lantul de aur pe care il purta ce de-a doua la gat. Mai grosut si un model vechi, dar care a insotit-o mereu in ultimii 10 ani de cand o stiu. O remarca de genul "X-uleasco mai schimba si tu lantul ala ca pe bune e demodat rau... Nici nu se mai poarta bijuteriile din aur galben, pana si inelele de logodna sau verighetele sunt din aur alb in zilele astea" a dus la o dezbatere de 30 de minute pe tema saracului aur galben.  Ii spun sarac pentru ca desi este un metal "bogat", se pare ca ideea de a purta bijuterii de acest gen este in opinia unora o ideea proasta si aduce a "saracie" mascata in bogatie. Ceva de genul doar persoanele fara clasa, stil sau din zonele rurale mai poarta aurul la vedere ca o declaratie de avutie personala. 

Despre lantul care a starnit discutia pot sa va spun ca este o mostenire de familie. Primit de fata cu pricina de la mama ei care din pacate s-a stins din viata acum 12 ani. Chiar daca lucrul acesta a fost lamurit din primele minute, a ramas in aer intrebarea : aur sau gablont? 

Initiatoarea discutiei s-a pronuntat categoric pentru gablonturi, care sunt la moda, le gasesti in cele mai variate modele si sunt foarte versatile. Aurul fiind demodat si bun de tinut eventual in lingouri si atat. Doua fete au fost de parere ca aurul nu se va demoda niciodata, ca poate modelele se schimba, dar bijuteriile din aur au o valoare si mai ales o durata de viata ce nu pot fi comparate cu tinichelele care le gasesti peste tot. Fata cu lantul respectiv spunand ca daca nu ar fi avut o valoare sentimentala respectiva bijuterie, ar fi prelucrat-o in altceva, mai modern, dar tot nu ar renunta la a purta aur galben. Alta fata a fost de parere ca decat sa investeasca banii in bijuterii de aur, pe care nu si le-ar permite in atat de multe modele incat sa le poata schimba in functie de tinuta sau dispozitie, prefera sa isi cumpere nenumarate accesorii gen gablont pe care le asorteaza aproape zilnic la tinutele pe care le poarta. Cea de-a cincea parere a fost a subscrisei, parere pe care fetele au considerat-o neutra si nu au vrut sa o ia in calcul deoarece nu dadea apa la moara nici unei tabere. Le sustinea pe amandoua, dar si dezaproba in acelasi timp.

Personal consider ca bijuteriile se poarat in functie de stilul fiecaruia de a se imbraca, gustul pentru asemenea podoabe, varsta si mai ales statutul social. Si as concluziona ideea anterioara ceva de genul: oricum te imbraci, orice accesorii porti, daca iti asumi...ce zice lumea chiar nu mai conteaza. 

Bijuteriile atat cele feminine cat si cele masculine pot sa aduca un plus de valoare unei tinute, un plus de rafinament unei personalitati sau pur si simplu sa arunce posesorul in ridicol. 

Cand am spus de statutul social trei din cinci fete m-au dezaprobat, dar argumentul meu e simplu, una e sa ai un inel de logodna spre exemplu din aur galben/alb si o piatra care ai tu impresia ca e un diamnat si alta e sa ai un inel de logodna din platina cu un veritabil diamant. Una e sa ai pe tine un sacou (ca femeie) si la gat sa porti ceva gablont, alta este sa ai niste perle de cultura sau aur alb/galben si .... cu totul altceva este sa ai pe tine un sacou cu o brosa in piept si la gat diamnate sau perle naturale. Unele bijuterii sunt mai pretioase in functie persoana care le poarta. Una e sa poarte Tanti Nela de la non stop la gat un lant de aur si alta este sa poarte acelasi lant regina Spaniei spre exemplu. 

Referitor la stilul de a te imbraca, iar se face clar o distinctie intre o persoana imbracata in trening si adidas care se duce sa alerge in parc, precupeata de la piata care vinde rosii si femeia care merge la o petrecere sau la munca intr-o cladire de birouri. Bijuteriile ar trebui sa fie adecvate in functie de vestimentatie, ca dau multe persoane rateuri...e problema lor. Sa nu-i uitam si pe domnii care poarta ghiuluri cand incarca duba de marfa sau pe macelarii care zici ca au zgarda din aur la gat. 

Varsta este si ea un factor important, pentru ca una este sa ai bratari, bratarici si bling bling cand esti pustoaica si alta este sa porti asa ceva la 50 de ani. 

Nu in ultimul rand este vorba de gust. In India spre exemplu lumea oricat ar fi de saraca, chiar si cei care stau in bordei, poarta aur galben sau gablont suflat cu aur galben. E o chestie de gust national. Le place, e la moda. Noi europenii am considera ca e de prost gust sa fii sarac lipit dar sa iti pui aur pe tine. Tineretului din ziua de azi ii vine bine tinicheaua in toate formele ei. Mai chicioasa, mai eleganta, mai discreta, mai incarcata. Gustul lor refuza purtarea de aur. Pe de alta parte, femeile trecute de 30-35 de ani au in general inclinatie spre aur, unele il poarta cu stil, altele pe post de declaratie de avere. Tot pe seama de avere se poarat aurul si la anumite etnii de prin spatiul carpato danubiano pontic. Cu cat e mai mult, cu atat exprimi ceva, respectiv bogatie. Coroana din (h)aur, salba, cercei de iti rup lobul urechii de greutate sau lant gros de 1 cm, este ceva firesc. Nu pe gustul multora, dar in comunitatile lor este ceva absolut normal. Si chiar nu e de condamnat, avand in vedere ca si tanti-ile de la noi din zonele rurale au aclasi gust dar la o scra mai redusa. Nu e nunta la tara unde sa nu vezi 7 din 10 romance cu lant, inele si cercei de aur cat mai la vedere sau barbati cu bratara, ghiul si lant din acelasi material. Eu zic ca duduile respective ar arata mai bine cu niste "tinichele" frumoas asortate tinutelor respective decat cu un lant stil "bob de orez" din aur la gat. Sau fetitele de la oras ar da mai bine daca ar avea mai putine accesorii pe ele, nu de alta dar parca regula din codul bunelor maniere zicea maxim 13, incluzand aici curea, geanta, agrafa, ceas etc... In fine, cum spuneam: tine de gust. Al meu, al tau, al lor.

Bijuteriile fie ca sunt din tinichea sau metal pretios trebuie sa fie in primul rand cu gust, sa aduca acel plus de valoare unei tinute, sa exprime ceva si mai ales sa nu duca posesorul/posesoarea in ridicol. 

Despre aur...sa dam Cezarului ce e al Cezarului. Este un metal pretios, deci oricand o bijuterie din aur, este o valoare. Asta nu insemna ca ii si da implicit valoare posesorului...

Ce insemna rubensiene?

Ce insemna rubensiene? 

Pana acum un an si ceva, daca scriai in motorul de cautare google cuvantul "rubensiene" primele cautari aratau a fi acestea : rubensiene ce insemna, rubensiene rochii, rubensiene definitie.

Adica lumea era atat de interesata de ce anume inseamna, incat nu puteam decat sa zambesc atunci cand vedeam statistica. Sa ne intelegem, cand am decis sa fac impreuna cu prietena mea (Cole) pagina de facebook Rubensiene pe google nu exista aceasta cautare. Rubensiene ca si concept a aparut in 2013, atunci cand lumea considera tabu sa vorbeasca despre grase, ce sa mai spunem de ideea de moda pentru grase. Cuvantul GRASA era ceva urat (este si azi inca...nu inteleg de ce...) si se prefera inlocuirea lui in discutii menite sa nu jigneasca cu: pufoasa, voluptoasa, impanata etc Pentru mine fetele grase au fost mereu RUBENSIENE asa mi-a ramas de mica in cap concluzia unei discutii avuta cu mama. Discutie din categoria "lectii de viata" ;)

Despre cum am pornit "proiectul" gen revista modei pentru grasute si ce a determinat ideea am mai povestit aici. Ulterior dupa 3-4 ani a aparut si un magazin on-line, dar asta este alta poveste. Totusi, nu am povestit niciodata de unde faza cu numele acesta. Nu am povestit aici, la discutii cu apropiatii mereu a trebuit sa raspund la intrebarea "Dar cum de ti-a venit in minte numele asta?". Sa ne intelegem, nu sunt autoarea conceptului de grasa=rubensiana. Atat ca sustin cu tarie ca aparitia paginii de facebook care in prezent are aproape 60.000 de urmaritori reali si nu "cumparati" a contribuit cu desavarsire la propagarea cuvantului "rubensiene" in limbajul uzual si in cautarile de pe google.

Nu stiu daca in trecut putinele persoane care se refereau la grase cu apelativul rubensiene erau neaparat consumatoare de arta, dar stiu sigur ca RUBENSIENE pentru mine are legatura cu arta. In doua forme total distincte dar foarte asemanatoare in acelasi timp. Una este pictura si alta este moda.

Sa o luam cu inceputul. Mai precis cu un album de arta unde erau prezentati pictori celebri si operele lor. Copil fiind, si rasfoind albumul cu pricina, doi pictori mi-au atras atentia Picasso si Rubens. Primul pentru ca in mare parte avea o forma de arta pe care nu o intelegeam si al doilea pentru ca nu-mi placeau corpurile pictate de el. Erau pentru mintea mea de 7-8 ani prea hidoase, grase si urate. Sa ne intelegem, la 7 ani nu prea esti familiarizat cu nudurile, iar pe vremea aceea reviste sau filme in care se poti vedea asa ceva nu existau. Eu stiam cum arata corpul meu, al mamei si al altor femei vazute la mare, dar nu imi era clara treaba cu burtile dupa nastere, sanii mari si lasati sau celulita. Comparativ cu majoritatea picturilor din acel album, tablourile lui Rubens nu-mi placeau pentru ca mi se pareau ca ii arata pe oameni a fi urati, grasi si diformi. Am intrebat-o pe mama de ce nu picta si el "frumos" precum ceilalti si atunci mi-a tinut un discurs despre falsul standard de frumusete pe care se pare ca il aveam Mi-a explicat ca tocmai pentru faptul ca a pictat corpurile acelea intr-o forma atat de realista isi merita pe deplin renumele ca si pictor celebru. Ca in viata nu totul e perfect si placut ochiului, ca si imperfectiunile exista si trebuie sa fim constienti de asta, ca in general nu este nimic rau sau hidos la un corp gras (am spus gras si nu obez, tin sa mentionez asta!) si ca natura ne-a creat dupa mai multe tipare. Discutia respectiva m-a determinat ulterior in viata sa privesc "uratul si frumosul" din mai multe unghiuri, sa fiu un om extrem de tolerant cu persoanele care nu au corpuri perfecte si sa ma refer in general la fetele grase cu apelativul RUBENSIENE. Pentru mine rubensiene inseamna normal, insemna femeia care a nascut sau nu, care creste sau nu copii, merge la munca, care gateste si face curat, care nu are timp de sala de fitness sau impachetari cu alge. Care face tot posibilul sa fie imbracata dragut, curat si este aranjata in general, care nu se infometeaza ca sa fie placuta de cei din jur, care stie ca valoarea ei ca om nu este definita de numarul de kilograme. 

Pagina de facebook Rubensiene s-a dorit a fi o forma de "arta", arta de a te imbraca chiar daca esti grasa. Un loc unde fetele plinute sa-si gaseasca inspiratia, sa capete incredere in ele si sa inteleaga ca moda nu este numai pentru slabe sau anorexice. Denumirea a venit in mod firesc si nu neg ca la momentul crearii paginii eu si Cole ne-am dorit a schimba putin conceptia despre grase. Ca ne deranja faptul ca nu existau in magazine haine pentru aceasta categorie de persoane sau ca la televizor si in reviste toti o tineau una si buna cu slaba, slaba, slaba. Ma bufneste rasul acum cand vad pe la tv persoane publice care folosesc termenul de "rubensiana" si vorbesc cu bun-simt (real sau fals) despre persoanele supraponderale, cand stiu sigur ca unele dintre ele acum cativa ani vorbeau urat despre acest aspect. In domeniu modei....vai....aproape toti niste tolernati. E pe stilul sa fie bine ca sa nu fie rau. As zice mai degraba SA NU DEA RAU ca ii vede lumea care a inceput sa se destepte precum copilul care a vazut picturile lui Peter Paul Rubens.