Mai femeie esti cautata...

Mai femeie esti cautata.....

   Da da, tu cea care citesti acum. Asa rubensiana cum esti. Habar nu ai cat esti de cautata. De cine? Cum de cine? De barbatul normal la cap fara aere de macho, sau si cu aere la cap dar cu picioarele bine infipte in pamant.

  Statistic vorbind pagina de facebook Rubensiene are aproape 60.000 de urmaritori. Dintre acestia, 12% sunt barbati. Poate ar fi mai multi dar nu le au cu moda 😄 Adica in jur de 7000 de barbati se uita la poze cu grase. Nu punem noi poze erotice cu femei dezbracate, cel mult in sutine si chiloti o poza pe zi....in rest tinute normale. Sa zicem prin absurd ca jumatate ar fi genul ala care au fetishuri cu grase, am zis prin absurd! Tot ne raman undeva la 4500 de baieti/barbati cu o sexualitate aparent normala, interesati de femei ca ei. Adica normale. Asta voiam sa-ti spun referitor la pagina de facebook Rubensiene si la cum sta treaba cu statistica ei.

  Apoi, daca iesim pe strada, mergem intr-un parc, hipermarket, piata, film, teatru, o sa observam ca majoritatea barbatilor au langa ei femei cu forme. Si cand spun forme nu ma refer la din alea adaugate din silicon. Femei normale, cu ceva sunculita pe ici colo, care nu le impiedica sa fie iubite, sotii, mame, sa merga la scoala, munca, sa traiasca, viseze si sa fie fericite. Poate ar vrea si ele sa fie mai slabe. Poate ar vrea si ei barbatii sa aiba o fototapeta langa ei, dar ghici ce: au ales sa nu puna pret pe ceva fara o valoare reala. Si acum pe bune, daca unul te-ar iubi doar ca arati ca alea din revista...mai bine te lipsesti. Cum la fel, daca tu ai considera ca toata fericirea ta sta in a fi slaba, insemna ca nu iti cunosti valoarea.

  Deci draga mea draga, rubensiano, nu te mai ascunde! Nu te mai victimiza si/sau neglija. Daca inca nu ti-ai gasit un partener de viata, sa stii ca sunt o gramada de baieti/barbati acolo care te cauta. Oameni normali la fel ca si tine. Care isi doresc o relatie frumoasa cu o persoana care sa-i completeze si alaturi de care sa poata cladi o viata. Nu toti sunt perfecti, perfectiunea nu exista. Nu toti vor fotomodele, sunt constienti ca nici ei nu sunt "zani". Si nu toti "sunt doar dupa sex" cum se vaita majoritatea duduilor. Sunt la fel ca tine, cu plusuri si minusuri, cu zile bune si altele mai putin bune, cu vise, dorinte si iubire de oferit. Cu parinti/frati/surori care vor sa-i vada cu o "fata buna" alaturi si prieteni care ii intreaba "tot singur?" In general genul asta de barbati sunt mai timizi de fel, nu vor aborda o femeie niciodata cu o remarca sexuala deplasata, cu un apelativ deranjant sau cu o gluma de prost gust. Vor face gesturi mici si dragute, se vor baga in seama discret, pentru ca si ei la randul lor (la fel ca tine) se tem de un refuz.
  Asa ca pune mana si aranjeaza-te, lasa dramele de femeie neinteleasa, cauta sa zambesti mai des, fii deschisa la nou si lasa complexele acasa. Da, esti grasa. Asa si? La fel mai sunt si alte sute de milioane de femei pe pamantul asta. Oare toate sunt singure si nefericite? Nu oi fi tu cea mai ghinionista.... Apropos, iti recomand filmul A Feel Pretty pentru o doza de stima de sine. Lasa hainele lalai in culori depresive sa se odihneasca in sifonier. Imprieteneste-te cu trusa de machiaj si iesi in lume. Film, teatru, facebook, piata....orice. Numai iesi in lume. Nu te mai ascunde in spatele unei poze de profil cu floare, citate motivationale sau sau haine tip sac. Fa-te vazuta, fa-te auzita si vei ajunge sa fii si iubita!

Nu slabesti pentru ca....

  Nu slabesti pentru ca...

  Trecem peste faza ca mananci prostii si ai o viata sedentara. Daca te incadrezi in acesta categorie nici nu are sens sa citesti mai departe. 

  De fapt are sens pentru ca sunt atatea persoane care mananca prostii, nu misca un pai si sunt slabe. Deci...care sa fie motivul pentru care unii pot si altii nu pot sa fie slabi?

  Exista acea categorie de persoane care a cam incercat tot si fie a avut rezultate pe moment, fie rezultatele au fost insignificante. Nu sunt doctor, nu sunt nutritionist dar se poate totusi sa am un raspun pentru tine. Nu e o teorie proprie si nici vreo chestie auzita pe la colturi. E stiinta, mai precis genetica. Raspunsul are legatura cu ADN-ul propriu. Slava cerului ca avem minti luminate pe aceasta planeta ca asa ne mai desteptam si noi. Ca persoanele grase atrag oprobiul public este cunoscut de mii de ani, ca sunt persoane care fac eforturi sa slabeasca si nu au rezultate e cunoscut de sute de ani, ca s-a descoperit ca fiecare individ are o "amprenta" unica care prescurtat se numeste ADN e cunoscut de zeci de ani, iar faptul ca aceasta amprenta poate fi citita si modificata e cunoscut de putin peste zece ani. 

  Faptul ca doua persoane de acelasi sex, din acceasi zona geografica, cu aceeasi varsta, stil de viata, obiceiuri culinare etc pot fi atat de diferite din punct de vedere al masei corporale a starnit interesul cercetatorilor. Cum se face ca o persoana este slaba si celalata grasa? Cum se poate ca una sa nu se ingrase daca mananca non stop cartofi prajiti si alta sa devina obeza cu o astfel de "dieta"? De ce o persoana care tine dieta, face sport, si nu are afectiuni de sanatate nu reuseste sa slabeasca? Sau daca o face este doar provizoriu? Toate aceste intrebari precum si multe altele i-au impins pe unii cercetaori sa caute raspunsuri in ADN-ul personal. Avand in vedere ca s-a ajuns atat de departe cu ingineria genetica, respectiv iti poti crea in eprubeta viitorul copil si poti solicita sa fie blond cu ochi verzi, sa aiba inclinatii spre matematica si muzica, nu mai este niciun wow asupra faptului ca s-a ajuns la concluzia ca unele persoane sunt grase datorita mostenirii genetice.

  Azi exista sportivi de top, care produc datorita notorietatii lor zeci si sute de milioane de euro/dolari, au o intreaga echipa de suport in spate si neaparat in acea echipa trebuie sa existe cel putin un medic nutritionist. Insa, pentru cei mai buni dintre cei mai buni sportivi nu se aplica metodele clasice de nutritie. Se apeleaza la ingineria genetica. Ce insemna asta fara a suna supercalifragilistic? Simplu! I se descifreaza ADN-ul persoanei in cauza si in functie de ce ii este scris in gene i se aplica un anumit tip de regim nutritional pentru a fi capabila de performanta maxima. Adica omul respectiv, care are un tipar genetic unic, ajunge sa aiba o dieta bazata pe informatiile citite in ADN-ul lui, dieta care la randul ei este unica, creata si aplicata doar pentru el. Adica stiinta a dovedit ca metodele clasice pot fi net imbunatatite atunci cand se apeleaza la genetica. Ce inseamna asta? De ce este importanta informatia? Pai asa ajungem sa intelegem de ce la unii dau rezultate si la altii nu la metodele de slabire aplicate. Am citit ca au fost situatii in care eliminarea a fix doua alimente din dieta unor indivizi a dus la scaderea in greutate, fara a se renunta la nimic altceva din dieta lor zilnica. Sau ca s-au imbunatatit performantele sportive ale unei atlete doar introducand un anumit aliment in mod constant in dieta ei. Aceste lucruri nu ar fi fost posibile fara implicarea stiintei genetice, care oricum este in stadiu de pionerat in materie de nutritie. Multe se vor mai descoperi in acest domeniu si probabil in viitor nutritionistii de peste tot vor putea lua in calcul genetica fiecarui individ. Momentan la acest tip de "tratamente" nu au acces decat foarte putini si cercetatorii mai au multe de studiat. Pana atunci, ne limitam la informatiile pe care medicii/nutritionistii le au de ceva vreme, le aplica de cele mai multe ori cu succes si nu uitam de bunul simt in materie de mancare. Pana ajungem sa ne citim amprenat genetica precum o hemoleucograma mai dureaza. Intre timp o lasam mai usor cu dulciurile, grasimile, sucul, inghetata, prajeala, semipreparatele etc.

Nu incerca sa pari ceea ce nu esti

Nu incerca sa pari ceea ce nu esti

  

  In mare parte fotografiile de pe Facebook sau Instagram ale persoanelor plinute sunt de la gat in sus. Rar se mai gaseste cate una "full body" dar si atunci este dintr-o parte sau in preajma altor persoane care le flancheaza ascunzand o parte din corp. Inteleg sentimentul de rusine, faptul ca isi dorec sa isi ascunda kilogramele in plus DAR nu pot intelege un lucru: daca esti o persoana singura in cautare de partener/a de ce iti creezi o imagine falsa?

   Stiu o faza in care un el si o ea au conversat on-line. Ea, avand pe retelele de socializare exact genul de poze despre care am zis anterior. Era deschisa la conversatii cu persoane de sex masculin in speranta gasirii unui partener. O tipa super ok asa cum am inteles de la el, care era o partenera foarte placuta de discutii, capabila de a aborda o multitudine de subiecte, dar care ascundea faptul ca este cam obeza. Au conversat aproape jumatate de an, el fiind gentleman nu i-a solicitat poze in privat, a luat de bune pozele pe care ea le avea deja publice si a considerat ca este o tipa usor plinuta dar foarte placuta. Intr-un final au convenit sa se vada planuind o escapada pana la munte. Cand s-au vazut...dezamagire totala....De ambele parti. El pentru ca a vazut-o cum arata in realitate, ea ca si-a dat seama de dezamagirea lui. Sa ne intelegem, tipul nu era un cap patrat care sa creada ca se va vedea cu Miss Univers. Stia ca este vorba de o persoana plinuta, dar din pacate in realitate s-a dovedit a fi mult mai mult de atat. Se cam indragostise de ea, aveau 6 luni la activ de discutii interminabile, si simtea o frustrare maxima ca fusese oarecum inselat. Ea, a crezut ca este mult mai important sa o cunoasca un posibil partener mai intai ca si personalitate, iar ulterior poate ii va accepta si fzicul. Total gresit! Nu a fost ca si cum nu o vazuse de loc si din start acceptase ca fizicul ei putea fi unul mai atipic. El a vazut niste poze inselatoare, realitatea fiind alta. Multi poate vor spune ca la o faza de genul acesta daca el s-a sucit cand a vazut-o, inseamna ca intentiile lui nu erau serioase, ca de fapt urmarea nu stiu ce, ca era un superficial sau ca atunci cand iubesti aspectul fizic nu e foarte important, mai ales daca i-a placut mintea ei. Aiurea.... Ne indragostim de un intreg, minte si corp. Oricat am vrea sa ne dam de rotunzi, adevarul este ca aspectul fizic conteaza atunci cand alegem un partener. Nu conteaza in anumite situatii strict limitative: cand esti de-a dreptul disperat sa fii cu cineva, cand acel cineva e plin de bani sau cand ai atins un nivel de spirtualitate atat de inalt incat te conectezi cu oamenii din jurul tau pe calea undelor sau vibratiilor. In rest, fizicul a fost, este si va ramane un aspect important in relationarea dintre doi oameni.

   Sunt multe persoane supraponderale care apeleaza la trucuri atunci cand isi pun pozele pe retelele de socializare. Multe dintre ele sunt in cautare de partener. Isi doresc o relatie SINCERA  de iubire, dar pornesc din start cu NESINCERITATE. Daca te prezinti a fi intr-un fel in care nu corespunzi in realitate, cum poti sa ai pretentii de la celalat sa te trateze asa cum crezi tu ca meriti? De ce alegi sa fii un om fals de la debutul unei relatii? In speranta ca se va indragosti de mintea/sufletul/persoanalitatea ta si ulterior va trece cu vedere peste ceea ce stii si tu ca poate deranja? Nu este corect! Absolut deloc. Daca e sa te placa cineva, lasa sa te placa pentru tot ceea ce esti si reprezinti tu ca om. Cu defecte si calitati. Nu incerca sa pari ceea ce nu esti. Traim intr-o lume atat de superficiala, in care toti incercam sa parem mai buni, mai frumosi, mai bogati, mai altruisti decat suntem in realitate. La ce ne foloseste? La magulirea de sine si atat. Pentru ca oricat ne-am spoi imaginea, in final cand ajunge lumea sa ne cunoasca realitate va face triajul. 

   Pentru persoanele grase este cu atat mai greu sa ascunda acest "bagaj neplacut" pentru ca aici vorbim de ceve vizibil. Daca un caracter il descoperi pe parcurs, kilogramele in plus sunt la vedere. In poze poti parea intr-un anumit fel, in discutii poti fi un om minunat, dar daca ai alimentat niste sperante false, sa nu te miri cand te vei lovi de o respingere. Nu e vina celuilat, este fix vina ta.

   Lasa lumea sa te vada asa cum esti si persoana potrivita pentru tine va aparea. Te va accepta asa cum arati si te va aprecia pentru ceea ce esti.

   Bine, acum daca si tu ai asteptari suprarealiste....nu iti pot ura decat succes!

Draga pustoaica grasa

Draga pustoaica grasa, in general esti foarte galagioasa! 

Si "te dai" ieftin!

Daca stai sa analizezi grupurile de adolescente din ziua de azi o sa observi ca sunt doua tipologii care incerca sa iasa in evidenta. Tipa aia care arata cel mai bine dintre ele si grasa. Fata care arata cel mai bine si e cea mai placuta de baieti, e un fel de diva. Ea e normal sa vocifereze pentru ca isi cauta in permanenta atentia de VIP. E sefa de trib, cea care are in general ultimul cuvant de spus, cea care atrage atentia baietilor si care poate facilita si pentru celelalte un posibil partener. Insa, la fel de vocala si poate de multe ori mai dornica de epatare este si tipa plinuta. Care si ea la randul ei tanjeste dupa atentie si acceptare. Daca prima categorie are atentie neconditionata, cea de-a doua trebuie sa depuna eforturi pentru a fi bagata/luata in seama. Si ce face ea cel mai des? Vorbeste tare, de multe ori vulgar, cu o atitudin de je m'en fiche doar doar sa fie acceptata de grupul de fete sau pentru a atrage atentia vreunui pusti. 

Adolescenta e o perioada superba, in care faci cunostinta cu inceputul vietii de adult. Indragosteala, dezamagire, sperante, sexualitate, viitor etc. In perioada asta majoritatea tinerilor se descopera, unii sunt norocosi, au un aspect fizic placut, anturaje care le priesc (fie bune sau nasoale, ei se simt bine in mediul respectiv), parinti care ii sustin si inteleg. Altii sunt mai putin norocosi si se confrunta cu o sumedenie de probleme in perioada in care hormonii duc la schimbari de comportament. Nu degeaba se zice "criza adolescentina". Fetele supraponderale cred ca trec prin aceasta perioada cel mai greu. Pentru ele acceptarea parintilor si prietenilor din copilarie nu mai este suficienta. Apare nevoia de acceptare si din partea noilor prieteni, colegi, gasirea unui iubit sau confruntarea cu toleranta societatii care inca judeca dupa numarul de kilograme. Sunt fete care trec prin aceasta tranzitie fie in liniste si cu durere in suflet, pentru ca au o educatie si o minte deschisa care le da puterea de a se accepta asa cum sunt si nu pun pret pe parerea celor din jur, acestea raman demne si cu un caracter frumos. Si, sunt si cele care din cauza frustrarii ajung sa fie agresive in limbaj, comportament si au impresia ca doar prin epatare pot sa se afirme.

Discutie intr-o cafenea dintre doi pusti:

"- A...a se cam da la tine rau! De ce nu i-o dai?

- Cu cine mah? Cu grasa aia?

- Ce are frate?! Pe praful asta...arde tot ce prinzi, nu fi prost! Plus ca e dispusa...Urata nu e ...

- Pai aia e dispusa cu oricine. Se duce cu toti in pana mea. Nu mah nene nu pot cu aia. Vorbeste urat, vulgar, vrea ea sa iasa in evidenta... Asa fac grasele astea. E draguta, dar e proasta, se da ieftin. "
Am incercat sa redau discutia cu cat mai mare acuratete. Am auzit-o intamplator pentru ca aranjamentul meselor si scaunelor din respectiva incinta nu prea iti lasa loc de intimitate verbala...Mi-a ramas in minte si voiam sa scriu despre ea. Nu a avut loc in FerenTexas sau Las Fierbinti, ci din potriva la doua strazi distanta de un liceu bine cotat din Bucuresti. Pustii chiulisera de la ora de info pentru ca "iar ne impoaie capul cu alea si noi le stim din clasa a VI-ea..."

Discutia respectiva m-a dus cu gandul la multe alte situatii in care am vazut pustoaice supraponderale care incercau sa iasa in evidenta nu intr-un mod foarte placut. Vorbit urat si tare, gesturi menite de a le scoate in evidenta, glume proaste cu tenta sexuala catre diferiti baieti, atitudine de Xena Razboinica, imbracaminte nedecvata corpului si multe altele. Oare cata frustrare sa zaca in ele astfel incat sa ajunga se se comporte ca un birjar, uitand ca sunt fete si neintelegand ca atentia unui baiat inteligent nu o vor atrage niciodata asa? Sau poate lipsa educatiei...cine stie...

Daca esti pustoaica grasa si ai impresia ca esti mai cool daca te comporti ca o toapa, ca baietii te considera de gasca doar pentru simplu motiv ca poti sa bei cot la cot cu ei si le faci rost de iarba, sa stii ca te inseli. Sa-ti pui o singura intrebare: te-ar prezenta mamei lui? Si nu ma refer ca amica, ca si iubita draga mea. Te-ar prezenta mamei lui?  Daca raspunsul este negativ insemna ca in realitate stii si tu cate parale face comportamentul tau. Ca "te dai" ieftin unuia sau altuia nu-i o problema, problema o sa apara cand o sa te trezesti cu burta la gura si/sau fara niciun viitor ori cu apelativul de panarama. Cand o sa realizezi ca "smekera" de tine s-a dat in spectacol intr-o slala de teatru aproape goala, unde singurii spectatori reali au fost parintii tai care ti-au vrut doar binele si pe care evident tu i-ai ignorat pentru ca erai mai preocupata "sa fii cool". Daca ai cateva kilograme in plus, poate mai indicat este sa reduci mancarea, sa maresti miscarea si sa lasi Instagramul unde iti pui poze de la gat in sus. Viata ta ca adult de acum in colo incepe, nu te lasa dusa de val, pentru ca ce e val ca valul trece si in mod inconstient, ceea ce faci acum, in anii astia de adolescenta, iti va influenta viitorul.

Fata din poze nu e ea

Fata din poze nu e ea

Fata, femeia pe care o vezi in reclame nu e in realitate fata din reclame. Cu atat mai mult manechinul plus size. Toata lumea stie ca in materie de publicitate totul se editeaza. Cel mai mult pozele cu manechine. Folosim in mod frecvent expresia "fotoshop" cand privim o tipa care face reclama la ... orice. Photoshopul este doar unul dintre multele si performantele programe de editare al fotografiilor, programe care sunt folosite in/pentru absolut orice reclama. Totul trebuie sa arate bine si frumos pentru a te indemna sa cumperi. 

Scandaluri pe tema pozelor "trucate" in care apar fete/femei cu trasaturi perfecte in diferite reclame nu sunt de azi de ieri. Au fost multe voci care s-au ridicat si au spus ca nu e normal sa vinzi o falsa frumusete, o perfectiune in plan fizic care nu are nicio treaba cu realitatea si care indeamna indirect publicul feminin sa aspire la un eronat standard de frumusete. Ei, aia au zis, ceilalti si-au vazut de treaba si uite asa am ajuns in ziua de azi sa vedem cum multe persoane de sex feminin sufera diferite transformari corporale doar de dragul artei. Botox, silicon, rinoplastii, lipoaspiratii, extensii de par etc. Treaba lor, unora le sta bine, altele sunt ridicole, n-ai treaba nu te bagi ...oricum au ajuns sa semene majoritatea intre ele. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu corpul lui, fiecare are dreptul sa-si aleaga modelele in viata si nu e treaba noastra sa judecam o persoana care se simte mai bine cu 1kg de botox in buze. Lumea s-a obisnuit cu acest fenomen, accepta tacit si nu mai sta sa analizeze consecintele acestui trend. Am ajuns chiar sa avem in mare doua categori: cele care fac tot posibilul sa fie cat mai "de plastic", ca o gluma rautacioasa as putea spune ca se conserva din timpul vietii, si cele care ajung sa se creada urate datorita faptului ca nu arata precum celelalte. 

Ani de zile asta se intampla doar in categoria femeilor slabe, insa de ceva vreme in coace s-a perpetuat si in zona grasutelor. E clar faptul ca industria modei si nu numai, vrand nevrand a trebuit sa accepte faptul ca nu sunt doar slabe pe acest pamant. Ca o mare parte din femeile NORMALE sunt cu multe kilograme peste ce propavaduiesc ei a fi stas in materie de frumuste si ca acesta categorie nu e de neglijat. Industria o da asa frumos cu acceptarea tuturor corpurilor, ca nu conteaza numarul de kilogramel bla bla bla. Vrajeala. A trebuit sa vina secolul 21 sa descopere asta? Nu, e pur si simplu o forma de a dismula interesul financiar. Nu e de neglijat profitul enorm care il poate aduce si aceasta categorie de consumatori. Bon! Deci incepem sa o ardem plus size, body positivity, embrace your body si alte sloganuri care mai de care de te duc cu gandul ca am ajuns sa traim vremuri de toleranta absoluta. Pai daca tot ne dam mai catolici decat Papa si daca tot spunem ca am descoperit roata sau apa calda, de ce trebuie sa cosmetizam si mesajul pe care teoretic il exprimam plini de sinceritate? Adica brusc au devenit unii producatori/comercianti de varii produse mari toleranti si chiar sustinatori ai trendului plus size DAR in toate reclamele editam pozele modelelor pentru ca...sunt ce sa vezi...grase! A, si mai au si celulita care este inestetica. 

Pe bune? Inteleg un fotomodel/manechin de podium de dimensiune S/XS/XXS sau cat or avea ele, trebuie sa fie intr-un fel. Fel care evident nu include celulita sau colaceii. Dar un manechin plus size, adica ala de face reclama la chestii pentru grase, nici ala nu are voie sa fie normal??? Se pare ca nu! Pentru ca industria inghite unele chestii, asta nu inseamna ca le si digera. Prin urmare, in toate pozele in care apar tipe facand reclama mai ales la haine pentru grase o sa vedem o lipsa totala de celulita, colacei etc. Adica industria asta tinde sa duca si normalul asta catre anormal. 

Mai sunt mesaje pe pagina de facebook in care fetele care vad poze cu diferite tinute lasa comentarii de genul "cum de nu are celulita?/ daca si asta e rubensiana...fara celulita sau colacei?.../ cum poate sa fie plinuta si sa aiba genunchii asa?" etc.

Arata asa pentru ca e fata din poze, care poze sunt editate, si care fata in realitate e normala, asa ca voi! In primul rand ca in spatele acelor poze sunt echipe intregi de oameni. Machiaj, coafat, imbracat, pozat, editat, astfel incat sa iasa totul perfect. Si cum perfectiunea industriei de moda are totusi un prag de toleranta, foarte rar o sa vedeti manechin plus size care in poza nu are modificat corpul. De ce? E simplu, pentru ca asa e fashion! 

Asa ca draga fata rubensiana, atunci cand vezi o poza cu o alta rubensiana facand reclama la...orice, sa stii ca in realitate tipa aia nu arata asa. Ca are si ea celulita, colacei si tot ce ai tu. Atat ca ea fiind manechin, intra pe mana unor oameni care au ca si meserie frumosul (dupa standardele comertului) si se ajunge in final ca imaginea ei sa sufere transformari. Nu uita, hainele pot fi pentru femei normale, manechinele pot fi si ele tot femei normale, dar pozele...eheheee...alea de cand s-a inventat primul program de editare al fotografiilor, alea nu vor mai fi reale.

Gablonturi vs (H)aur

Gablonturi vs (H)aur

5 femei, patru pareri...

Mai este la moda bijuteria din aur sau gablonturile au castigat detasat? Ce discutie aprinsa s-a iscat intr-o cafenea zilele trecute pe marginea acestui subiect. Iesita cu fetele la o sueta, am ajuns sa dezbatem intens, printre altele, acest subiect. 

O discutie de doi lei ar spune unii, o chestie de principii am constatat eu. Totul a pornit de la remarca uneia dintre noi, la adresa alteia (ce e drept in gluma) in legatura cu lantul de aur pe care il purta ce de-a doua la gat. Mai grosut si un model vechi, dar care a insotit-o mereu in ultimii 10 ani de cand o stiu. O remarca de genul "X-uleasco mai schimba si tu lantul ala ca pe bune e demodat rau... Nici nu se mai poarta bijuteriile din aur galben, pana si inelele de logodna sau verighetele sunt din aur alb in zilele astea" a dus la o dezbatere de 30 de minute pe tema saracului aur galben.  Ii spun sarac pentru ca desi este un metal "bogat", se pare ca ideea de a purta bijuterii de acest gen este in opinia unora o ideea proasta si aduce a "saracie" mascata in bogatie. Ceva de genul doar persoanele fara clasa, stil sau din zonele rurale mai poarta aurul la vedere ca o declaratie de avutie personala. 

Despre lantul care a starnit discutia pot sa va spun ca este o mostenire de familie. Primit de fata cu pricina de la mama ei care din pacate s-a stins din viata acum 12 ani. Chiar daca lucrul acesta a fost lamurit din primele minute, a ramas in aer intrebarea : aur sau gablont? 

Initiatoarea discutiei s-a pronuntat categoric pentru gablonturi, care sunt la moda, le gasesti in cele mai variate modele si sunt foarte versatile. Aurul fiind demodat si bun de tinut eventual in lingouri si atat. Doua fete au fost de parere ca aurul nu se va demoda niciodata, ca poate modelele se schimba, dar bijuteriile din aur au o valoare si mai ales o durata de viata ce nu pot fi comparate cu tinichelele care le gasesti peste tot. Fata cu lantul respectiv spunand ca daca nu ar fi avut o valoare sentimentala respectiva bijuterie, ar fi prelucrat-o in altceva, mai modern, dar tot nu ar renunta la a purta aur galben. Alta fata a fost de parere ca decat sa investeasca banii in bijuterii de aur, pe care nu si le-ar permite in atat de multe modele incat sa le poata schimba in functie de tinuta sau dispozitie, prefera sa isi cumpere nenumarate accesorii gen gablont pe care le asorteaza aproape zilnic la tinutele pe care le poarta. Cea de-a cincea parere a fost a subscrisei, parere pe care fetele au considerat-o neutra si nu au vrut sa o ia in calcul deoarece nu dadea apa la moara nici unei tabere. Le sustinea pe amandoua, dar si dezaproba in acelasi timp.

Personal consider ca bijuteriile se poarat in functie de stilul fiecaruia de a se imbraca, gustul pentru asemenea podoabe, varsta si mai ales statutul social. Si as concluziona ideea anterioara ceva de genul: oricum te imbraci, orice accesorii porti, daca iti asumi...ce zice lumea chiar nu mai conteaza. 

Bijuteriile atat cele feminine cat si cele masculine pot sa aduca un plus de valoare unei tinute, un plus de rafinament unei personalitati sau pur si simplu sa arunce posesorul in ridicol. 

Cand am spus de statutul social trei din cinci fete m-au dezaprobat, dar argumentul meu e simplu, una e sa ai un inel de logodna spre exemplu din aur galben/alb si o piatra care ai tu impresia ca e un diamnat si alta e sa ai un inel de logodna din platina cu un veritabil diamant. Una e sa ai pe tine un sacou (ca femeie) si la gat sa porti ceva gablont, alta este sa ai niste perle de cultura sau aur alb/galben si .... cu totul altceva este sa ai pe tine un sacou cu o brosa in piept si la gat diamnate sau perle naturale. Unele bijuterii sunt mai pretioase in functie persoana care le poarta. Una e sa poarte Tanti Nela de la non stop la gat un lant de aur si alta este sa poarte acelasi lant regina Spaniei spre exemplu. 

Referitor la stilul de a te imbraca, iar se face clar o distinctie intre o persoana imbracata in trening si adidas care se duce sa alerge in parc, precupeata de la piata care vinde rosii si femeia care merge la o petrecere sau la munca intr-o cladire de birouri. Bijuteriile ar trebui sa fie adecvate in functie de vestimentatie, ca dau multe persoane rateuri...e problema lor. Sa nu-i uitam si pe domnii care poarta ghiuluri cand incarca duba de marfa sau pe macelarii care zici ca au zgarda din aur la gat. 

Varsta este si ea un factor important, pentru ca una este sa ai bratari, bratarici si bling bling cand esti pustoaica si alta este sa porti asa ceva la 50 de ani. 

Nu in ultimul rand este vorba de gust. In India spre exemplu lumea oricat ar fi de saraca, chiar si cei care stau in bordei, poarta aur galben sau gablont suflat cu aur galben. E o chestie de gust national. Le place, e la moda. Noi europenii am considera ca e de prost gust sa fii sarac lipit dar sa iti pui aur pe tine. Tineretului din ziua de azi ii vine bine tinicheaua in toate formele ei. Mai chicioasa, mai eleganta, mai discreta, mai incarcata. Gustul lor refuza purtarea de aur. Pe de alta parte, femeile trecute de 30-35 de ani au in general inclinatie spre aur, unele il poarta cu stil, altele pe post de declaratie de avere. Tot pe seama de avere se poarat aurul si la anumite etnii de prin spatiul carpato danubiano pontic. Cu cat e mai mult, cu atat exprimi ceva, respectiv bogatie. Coroana din (h)aur, salba, cercei de iti rup lobul urechii de greutate sau lant gros de 1 cm, este ceva firesc. Nu pe gustul multora, dar in comunitatile lor este ceva absolut normal. Si chiar nu e de condamnat, avand in vedere ca si tanti-ile de la noi din zonele rurale au aclasi gust dar la o scra mai redusa. Nu e nunta la tara unde sa nu vezi 7 din 10 romance cu lant, inele si cercei de aur cat mai la vedere sau barbati cu bratara, ghiul si lant din acelasi material. Eu zic ca duduile respective ar arata mai bine cu niste "tinichele" frumoas asortate tinutelor respective decat cu un lant stil "bob de orez" din aur la gat. Sau fetitele de la oras ar da mai bine daca ar avea mai putine accesorii pe ele, nu de alta dar parca regula din codul bunelor maniere zicea maxim 13, incluzand aici curea, geanta, agrafa, ceas etc... In fine, cum spuneam: tine de gust. Al meu, al tau, al lor.

Bijuteriile fie ca sunt din tinichea sau metal pretios trebuie sa fie in primul rand cu gust, sa aduca acel plus de valoare unei tinute, sa exprime ceva si mai ales sa nu duca posesorul/posesoarea in ridicol. 

Despre aur...sa dam Cezarului ce e al Cezarului. Este un metal pretios, deci oricand o bijuterie din aur, este o valoare. Asta nu insemna ca ii si da implicit valoare posesorului...

Ce insemna rubensiene?

Ce insemna rubensiene? 

Pana acum un an si ceva, daca scriai in motorul de cautare google cuvantul "rubensiene" primele cautari aratau a fi acestea : rubensiene ce insemna, rubensiene rochii, rubensiene definitie.

Adica lumea era atat de interesata de ce anume inseamna, incat nu puteam decat sa zambesc atunci cand vedeam statistica. Sa ne intelegem, cand am decis sa fac impreuna cu prietena mea (Cole) pagina de facebook Rubensiene pe google nu exista aceasta cautare. Rubensiene ca si concept a aparut in 2013, atunci cand lumea considera tabu sa vorbeasca despre grase, ce sa mai spunem de ideea de moda pentru grase. Cuvantul GRASA era ceva urat (este si azi inca...nu inteleg de ce...) si se prefera inlocuirea lui in discutii menite sa nu jigneasca cu: pufoasa, voluptoasa, impanata etc Pentru mine fetele grase au fost mereu RUBENSIENE asa mi-a ramas de mica in cap concluzia unei discutii avuta cu mama. Discutie din categoria "lectii de viata" ;)

Despre cum am pornit "proiectul" gen revista modei pentru grasute si ce a determinat ideea am mai povestit aici. Ulterior dupa 3-4 ani a aparut si un magazin on-line, dar asta este alta poveste. Totusi, nu am povestit niciodata de unde faza cu numele acesta. Nu am povestit aici, la discutii cu apropiatii mereu a trebuit sa raspund la intrebarea "Dar cum de ti-a venit in minte numele asta?". Sa ne intelegem, nu sunt autoarea conceptului de grasa=rubensiana. Atat ca sustin cu tarie ca aparitia paginii de facebook care in prezent are aproape 60.000 de urmaritori reali si nu "cumparati" a contribuit cu desavarsire la propagarea cuvantului "rubensiene" in limbajul uzual si in cautarile de pe google.

Nu stiu daca in trecut putinele persoane care se refereau la grase cu apelativul rubensiene erau neaparat consumatoare de arta, dar stiu sigur ca RUBENSIENE pentru mine are legatura cu arta. In doua forme total distincte dar foarte asemanatoare in acelasi timp. Una este pictura si alta este moda.

Sa o luam cu inceputul. Mai precis cu un album de arta unde erau prezentati pictori celebri si operele lor. Copil fiind, si rasfoind albumul cu pricina, doi pictori mi-au atras atentia Picasso si Rubens. Primul pentru ca in mare parte avea o forma de arta pe care nu o intelegeam si al doilea pentru ca nu-mi placeau corpurile pictate de el. Erau pentru mintea mea de 7-8 ani prea hidoase, grase si urate. Sa ne intelegem, la 7 ani nu prea esti familiarizat cu nudurile, iar pe vremea aceea reviste sau filme in care se poti vedea asa ceva nu existau. Eu stiam cum arata corpul meu, al mamei si al altor femei vazute la mare, dar nu imi era clara treaba cu burtile dupa nastere, sanii mari si lasati sau celulita. Comparativ cu majoritatea picturilor din acel album, tablourile lui Rubens nu-mi placeau pentru ca mi se pareau ca ii arata pe oameni a fi urati, grasi si diformi. Am intrebat-o pe mama de ce nu picta si el "frumos" precum ceilalti si atunci mi-a tinut un discurs despre falsul standard de frumusete pe care se pare ca il aveam Mi-a explicat ca tocmai pentru faptul ca a pictat corpurile acelea intr-o forma atat de realista isi merita pe deplin renumele ca si pictor celebru. Ca in viata nu totul e perfect si placut ochiului, ca si imperfectiunile exista si trebuie sa fim constienti de asta, ca in general nu este nimic rau sau hidos la un corp gras (am spus gras si nu obez, tin sa mentionez asta!) si ca natura ne-a creat dupa mai multe tipare. Discutia respectiva m-a determinat ulterior in viata sa privesc "uratul si frumosul" din mai multe unghiuri, sa fiu un om extrem de tolerant cu persoanele care nu au corpuri perfecte si sa ma refer in general la fetele grase cu apelativul RUBENSIENE. Pentru mine rubensiene inseamna normal, insemna femeia care a nascut sau nu, care creste sau nu copii, merge la munca, care gateste si face curat, care nu are timp de sala de fitness sau impachetari cu alge. Care face tot posibilul sa fie imbracata dragut, curat si este aranjata in general, care nu se infometeaza ca sa fie placuta de cei din jur, care stie ca valoarea ei ca om nu este definita de numarul de kilograme. 

Pagina de facebook Rubensiene s-a dorit a fi o forma de "arta", arta de a te imbraca chiar daca esti grasa. Un loc unde fetele plinute sa-si gaseasca inspiratia, sa capete incredere in ele si sa inteleaga ca moda nu este numai pentru slabe sau anorexice. Denumirea a venit in mod firesc si nu neg ca la momentul crearii paginii eu si Cole ne-am dorit a schimba putin conceptia despre grase. Ca ne deranja faptul ca nu existau in magazine haine pentru aceasta categorie de persoane sau ca la televizor si in reviste toti o tineau una si buna cu slaba, slaba, slaba. Ma bufneste rasul acum cand vad pe la tv persoane publice care folosesc termenul de "rubensiana" si vorbesc cu bun-simt (real sau fals) despre persoanele supraponderale, cand stiu sigur ca unele dintre ele acum cativa ani vorbeau urat despre acest aspect. In domeniu modei....vai....aproape toti niste tolernati. E pe stilul sa fie bine ca sa nu fie rau. As zice mai degraba SA NU DEA RAU ca ii vede lumea care a inceput sa se destepte precum copilul care a vazut picturile lui Peter Paul Rubens.