Grasul si mancarea/slabul si tigarea
Acum ceva vreme discutam cu o buna prietena despre imposibilitatea ei de a renunta la inghetata si dulciuri. Ea fiind rubensiana de cand o stiu eu, adica din copilarie. Iar inghetata fiind parte din viata ei cam tot de atunci, aproape zilnic si in cantitati exagerate (zic eu, care manac trei inghetate pe an). Ii spuneam ca totul tine de ambitie, vointa, ca de ea depinde sa renunte la ceva ce ii place dar e constienta ca o "ajuta" sa capete kilograme in plus. In tot acest timp cat am palavragit noi de inghetata eu eram cu tigarea in mana....
Mai pe seara in aceeasi zi, cand stateam la masa in bucatarie si savuram o tigare mi-am dat seama ca nu e mare diferenta intre viciul meu si viciul ei. Singura diferenta ar fi de gustul in sine pana la urma. Tigarea e chiar nasoala la gust. In aceasta privinta nu o pot compara cu mancarea sau dulciurile. Dar in alte privinte....tulai Doamne cate asemanari ....si toate cele negative se aduna intr-un manunchi pentru a crea un frumos buchet ce se numeste dependenta. Dependenta mea, ta, noastra de tigari este fix la fel ca si dependenta celor supraponderali de mancare si dulciuri. Cand vedem o persoana mai plinuta ca manaca mult sau ceva ce nu ii este indicat sa consume, spunem ca nu are vointa, ca isi face rau singura, ca tot ce baga in gura ii afecteaza sanatatea. Dar noi astia care nu suntem dependenti de dulciuri, sau nu asimilam halcile de carne la fel ca cei plinuti, noi astia dependenti de nicotina cu ce suntem mai diferiti fata de ei? Doar la kilograme as spune eu! Ca in rest facem la fel ca ei. Consumam ceva daunator organismului si o facem constienti. Vointa? Ambele categorii esueaza la acest capitol. Probleme de sanate? Excelam !
Daca imi face cineva morala ca nu e bine sa fumez, imi expune motivele sau imi da exemple de persoane care au renuntat, eu ce fac? Ii spun ca stiu, nu ma intereseaza, imi place sa fumez si ma pot lasa oricand....eventual de la anu'. Cat mint sau ma mint singura numai eu stiu. La grasi la fel. Nu mai manca din aia, din ailalta, nu mai bea suc, alearga, nu te apropia de dulciuri, iti faci rau cu mana ta...e sanatatea ta in joc, trebuie putina ambitie...etc. Ete flosc! Parca ei nu stiu ce trebuie si ce nu trebuie. Dar e greu, e foarte greu....Daca pentru un fumator e greu sa se lase de fumat, pentru un supraponderal e si mai greu sa se lase de mancat.
As sfatui toti fumatorii slabi sa nu mai arate cu degetul mancaciosii grasi. Suntem la fel, dependenti de ceva rau. Atat ca raul difera de la caz la caz. Cat despre vointa....am impresia ca aici castiga supraponderalii. Eu sunt convinsa ca ei au tinut mai multe diete in viata lor ca mine care nu am incercat decat o data sa ma las de fumat in 15 ani de viciu. Si atunci cand am incercat mi-am dat seama ca imi este foarte usor sa o fac, nu e mare filosofie, tine de vointa, am reusit fara nicio problema.....dar m-am apucat iar la o saptamana distanta! De ce? Pentru ca imi place si ma pot lasa cand vreau! - ma mint singura. NU am suficienta vointa! Asta este adevarul. Asa cum prietena mea se tot "lasa" de inghetata si se reapuca dupa o luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu